Cununia religioasa la piscina

Sunt locatii impresionante vizual: lumina naturala, decorul, apropierea de petrecere si e limpede de ce atat de multe cupluri le prefera. Insa oficial, Biserica Ortodoxa Romana nu permite aceasta practica.

Sunt locatii spectaculoase din punct de vedere vizual, lumina naturala, decorul, apropierea de petrecere si inteleg perfect de ce multe cupluri le aleg. Dar in spatele acestor cadre superbe exista o discutie pe care putini o poarta deschis: aceasta practica este, oficial, interzisa de Biserica Ortodoxa Romana. Nu e o parere, e o hotarare scrisa, publica, semnata de Sfantul Sinod.

Articolul de fata are scop informativ si jurnalistic. Nu este o teza de teologie si nu incearca sa fie una. Este scris de un fotograf profesionist de nunta care a vazut aceasta situatie repetat, direct, cu aparatul de fotografiat in mana, nu de pe margine. M-am documentat insa serios inainte sa scriu, am verificat sursele oficiale si am cautat pareri de drept canonic acolo unde nuantele conteaza, pentru ca subiectul o cere.

Nu este in intentia mea sa arat cu degetul spre cineva, nici spre miri, nici spre nasii de nunta, nici spre preot sau restaurant. Fiecare parte implicata isi asuma consecintele propriei alegeri, fie ca vorbim de o decizie personala, fie de una supusa unei ierarhii profesionale sau bisericesti. Rolul meu aici este sa va prezint faptele, mecanismul din spatele lor si riscurile logistice concrete, ca sa puteti decide informat.

Cununia religioasa in aer liber, o practica tot mai des intalnita

Nu este un caz izolat. In ultimii ani, tot mai multe cupluri aleg sa faca totul intr-o singura locatie: cununia civila, slujba religioasa, sedinta foto si petrecerea, in aceeasi zi, in acelasi loc.

Motivul e simplu si complet legitim, se evita drumul de la biserica la restaurant, nu se mai gestioneaza doua sau mai multe loturi de invitati care se deplaseaza intre doua puncte, iar programul zilei devine mult mai usor de controlat.

Restaurantele au inteles rapid aceasta cerere si au inceput sa ofere „pachete complete”: locatie pentru cununie civila, spatiu amenajat pentru cununia religioasa, decor pentru sedinta foto si sala sau terasa pentru petrecere. Multe dintre ele au chiar preoti cu care colaboreaza constant pentru aceste evenimente, o relatie care s-a format organic, in timp, intre restaurant si un cleric dispus sa oficieze acolo.

Din punctul de vedere al organizarii si al planificarii foto-video a nuntii, este o solutie eficienta si in anumite situatii chiar ideala. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Romane, este insa o problema. Si aici incepe partea pe care putini miri o cunosc inainte sa semneze contractul cu restaurantul.

Ce spune Biserica Ortodoxa Romana: Hotararea Sinodala nr. 311/2013

La data de 28 februarie 2013, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a adoptat Hotararea nr. 311, care priveste in mod direct necesitatea respectarii randuielilor liturgice referitoare la oficierea Tainei Sfintei Cununii si, in acelasi document, a Tainei Sfantului Botez.

Documentul este public si poate fi consultat in arhiva oficiala a Patriarhiei Romane, aveti link direct la sfarsitul articolului. L-am verificat personal, punct cu punct, inainte sa scriu acest articol, tocmai pentru ca vreau sa va informez corect, nu sa repet ce „se zice” pe la nunti.

Ce spune, in esenta, aceasta hotarare:

• Taina Cununiei (la fel ca Taina Botezului) trebuie savarsita numai in biserica parohiala sau in catedralele eparhiale care nu sunt deservite de cler monahal. Cu alte cuvinte: in lacasul de cult, nu oriunde altundeva.
• Exista o singura exceptie prevazuta explicit: situatiile de forta majora. De exemplu, biserica parohiei se afla in reparatii sau consolidare, sau mirii au o imobilitate reala care ii impiedica sa ajunga la biserica. Chiar si in aceste cazuri, oficierea in alt loc nu se face automat, ci necesita o dispensa chiriarhala, adica o aprobare scrisa, ceruta in prealabil de la episcopul locului, insotita de recomandarea preotului paroh si de acte justificative.
• Clericul care oficiaza Cununia sau Botezul in afara lacasului de cult, fara aceasta aprobare prealabila, este trimis in judecata consistoriului eparhial pentru neascultare canonica. Documentul face trimitere directa la canoane vechi ale Bisericii, printre care canonul 31 apostolic, canoanele 31 si 59 ale Sinodului Trulan, canonul 10 al Sinodului VII Ecumenic si canonul 12 al Sinodului I-II de la Constantinopol. Toate acestea sunt legate de disciplina si ascultarea canonica a clerului fata de episcop. Sanctiunea prevazuta pentru abateri grave si repetate poate merge pana la caterisire, adica pierderea definitiva a calitatii de preot.
• Motivatia oficiala a hotararii este explicita: combaterea secularizarii si evitarea transformarii Tainei Cununiei intr-un „spectacol” cu caracter pur formal, rupt de sensul ei duhovnicesc.

Asadar, cand un preot accepta sa oficieze o cununie la piscina unui restaurant, fara dispensa chiriarhala obtinuta in prealabil, el incalca in mod direct aceasta hotarare sinodala si se expune unor sanctiuni canonice reale, nu doar teoretice.

Taina este valida daca e oficiata in afara bisericii?

Aici ajungem la intrebarea pe care cred ca orice cuplu rational si-o pune, chiar daca nu stie exact cum sa o formuleze: daca e interzis, inseamna ca nu conteaza? Adica, daca doi tineri se cununa religios la piscina sau pe plaja, cununia lor „nu tine”?

Raspunsul, asa cum reiese din sursele de drept canonic ortodox pe care le-am consultat, este mai nuantat decat un simplu da sau nu, si tocmai de aceea trebuie explicat cu grija.

In teologia ortodoxa exista un principiu vechi si constant: lucrarea harica a unei Taine nu depinde de vrednicia personala a preotului care o savarseste, ci de Hristos Insusi, Care este adevaratul savarsitor si izvor al harului. Preotul este doar organul vazut prin care se lucreaza Taina.

Acest principiu apare consecvent in lucrarile fundamentale de drept canonic si teologie dogmatica ortodoxa, printre altele in „Biserica si Dreptul”, studiile de drept canonic ortodox ale parintelui profesor Dr. Liviu Stan, in „Drept Canonic Ortodox” al arhidiaconului profesor Ioan N. Floca si in „Teologia Dogmatica Ortodoxa” a parintelui Dumitru Staniloae, lucrarea de referinta a teologiei dogmatice romanesti din secolul XX.

Insa, acest principiu se aplica strict conditiilor esentiale ale Tainei: sa fie savarsita de un preot hirotonit valid, cu materia si forma corecte (rugaciunile, gesturile, cuvintele randuielii). El nu inlocuieste si nu anuleaza celelalte conditii impuse de disciplina bisericeasca, printre care locul savarsirii.

Practic, dreptul canonic ortodox face o distinctie clara intre doua planuri diferite:

• Planul harico-sacramental: Validitatea. Daca Taina a fost savarsita corect din punct de vedere al formei si de catre un preot cu drept de a o savarsi, ea este socotita implinita.
• Planul disciplinar-canonic: Licitatea. Daca preotul a incalcat randuiala Bisericii savarsind Taina fara aprobarea cuvenita, el a comis o abatere grava, supusa judecatii consistoriale, indiferent de faptul ca Taina in sine s-a implinit.

Aceasta distinctie nu este o inventie moderna. O gasim aplicata constant in materie de disciplina liturgica, de exemplu, in privinta locului unde poate fi savarsita Sfanta Liturghie: canonul 31 al Sinodului Trulan interzice explicit savarsirea Liturghiei prin case, iar savarsirea ei in locuri improvizate este permisa doar cu acordul episcopului, sub pedeapsa caterisirii pentru cel care incalca aceasta regula.

Important de spus clar: nu sunt teolog si nu am autoritatea sa dau un verdict definitiv pe aceasta tema atat de sensibila. Ce pot sa spun, bazat pe sursele verificate, este ca separarea dintre „Taina implinita” si „Taina savarsita cu incalcarea disciplinei bisericesti” exista in gandirea canonica ortodoxa si este documentata.

Daca aveti nelamuriri legate strict de statutul spiritual al propriei cununii, discutia corecta este cu duhovnicul vostru sau cu un reprezentant al episcopiei, nu cu un articol de blog, oricat de bine documentat ar fi el.

Daca Taina e valida, de ce este totusi interzisa?

Daca lucrarea harica se implineste oricum, de ce mai exista atunci o interdictie atat de ferma, cu sanctiuni atat de grave pentru preot?

Raspunsul se afla chiar in textul Hotararii Sinodale 311/2013: motivatia explicita este combaterea secularizarii si evitarea transformarii Cununiei intr-un eveniment cu caracter de spectacol, rupt de sensul ei duhovnicesc si de comunitatea parohiala din care face parte firesc.

Cateva motive care reies din spiritul acestei hotarari si din literatura de drept canonic ortodox:

• Cununia nu este un moment izolat, ci parte a vietii parohiale. Randuiala traditionala presupune ca familia care se cununa ramane legata de comunitatea si de biserica in care s-a savarsit Taina, nu doar de un decor ales pentru o zi.
• Riscul de banalizare. Cand cununia devine doar un „modul” dintr-un pachet de nunta, alaturi de tortul mirilor si de artificii, exista riscul real ca semnificatia ei spirituala sa treaca in plan secund, in favoarea aspectului estetic si al confortului logistic.
• Ascultarea canonica a clerului. Dincolo de mire si mireasa, hotararea vizeaza in primul rand disciplina interna a Bisericii: un preot nu poate actiona independent de episcopul sau, oficiind Taine oriunde considera de cuviinta, pentru ca acest lucru ar submina structura de autoritate si raspundere pe care se sprijina intreaga organizare bisericeasca.
• Consistenta randuielii liturgice. O biserica are elemente esentiale pentru savarsirea corecta a Tainei: altar, icoane, atmosfera consacrata rugaciunii, elemente pe care un pavilion improvizat langa o piscina sau pe plaja, oricat de frumos ar fi decorat, nu le poate reproduce.

Pentru preotul care accepta sa oficieze in afara bisericii fara dispensa, riscul nu este teoretic. Documentul mentioneaza explicit trimiterea in judecata consistoriului eparhial, cu sanctiuni care pot merge, in cazuri grave si repetate, pana la caterisire – adica pierderea definitiva a dreptului de a mai sluji ca preot.

Altarul, icoanele, obiectele de cult, atmosfera consacrata rugaciunii, sunt elementele pe care le gasesti intr-o biserica si care fac Taina corect savarsita. Un loc decorat langa piscina sau pe plaja, oricat de spectaculos ar arata, nu poate oferi acelasi lucru.

Cum functioneaza in practica „Preotii lor” la restaurante

In experienta mea directa, ca fotograf de nunta in Bucuresti care a fost prezent la multe astfel de evenimente, exista un tipar care se repeta. Restaurantele care ofera pachete complete de nunta: civila, religioasa, petrecere, au in majoritatea cazurilor un preot sau un grup restrans de preoti cu care colaboreaza constant pentru oficierea cununiilor la locatie.

Nu stiu, si nu imi permit sa presupun, in ce masura acesti preoti au sau nu dispensa chiriarhala pentru fiecare eveniment in parte. Nu am acces la aceasta informatie si nu este rolul meu sa o verific sau sa o pun la indoiala public.

Ce pot spune este ca, din felul in care se desfasoara aceste colaborari (frecventa, familiaritatea cu personalul restaurantului, rapiditatea cu care este stabilit programul), relatia pare a fi una recurenta si organizata, nu o exceptie ocazionala aprobata de fiecare data punctual de episcopie.

Un restaurant care ofera aceasta facilitate raspunde unei cereri reale de piata: mirii o vor, restaurantul o ofera. Un preot care accepta sa oficieze acolo isi asuma o decizie pentru care raspunde in fata propriei constiinte si a ierarhiei bisericesti din care face parte, nu in fata mea sau a clientilor sai.

Ce am vazut ca fotograf: preotii care cer sa nu apara in cadru

Aici ajung la partea cea mai directa a experientei mele si motivul pentru care am simtit nevoia sa scriu acest articol.

La absolut toate evenimentele de acest tip (in aer liber) la care am fost prezent ca fotograf, preotul care a oficiat cununia religioasa mi-a cerut, discret, inainte sau in timpul slujbei, pe cat posibil sa nu apara in fotografii. Nu o data, nu ocazional, ci de fiecare data.

Le-am explicat sincer si deschis doua lucruri, pe care le explic si aici:

Din punct de vedere tehnic, este imposibil. Preotul este persoana centrala a slujbei de cununie. El citeste rugaciunile, pune verighetele, coroneaza mirii, ii conduce in jurul mesei. Un fotograf sau un videograf nu poate documenta o cununie religioasa eliminand din cadru persoana care o oficiaza, ar insemna sa nu fotografiez slujba propriu-zisa, ci doar reactiile mirilor si ale nuntasilor, ceea ce ar fi o inselaciune fata de client, nu un serviciu profesionist.

Din punct de vedere deontologic, nu as face-o oricum. Rolul meu, ca fotograf profesionist platit sa creeze materialele foto-video ca mostenire in timp, este sa documentez evenimentul asa cum s-a intamplat, nu asa cum ar prefera cineva implicat sa fie vazut ulterior.

Mirii ma platesc sa le pastrez amintirea exacta a zilei lor, sa evidentiez emotia in materialele foto-video, eliminarea deliberata a unei persoane centrale din cadru, la cererea acelei persoane, ar insemna sa falsific realitatea evenimentului pe care il documentez contra cost. Nu este o optiune pe care o iau in considerare, indiferent de cine imi cere acest lucru.

Mentionez aici ca la partea de filmare colaborez cu videografi si cameramani profesionisti, eu personal ma ocup de fotografie si de editarea completa foto si video a materialelor, nu de operarea camerei video la eveniment. Insa acelasi principiu deontologic se aplica intocmai si colaboratorilor mei, fiind vorba de coerenta foto-video in echipa: niciunul dintre noi nu elimina sau ascunde persoane reale dintr-un eveniment, la cerere.

Inteleg de ce un preot ar prefera discretia intr-o astfel de situatie, avand in vedere riscul canonic pe care si-l asuma. Nu este insa o cerere pe care un fotograf sau videograf profesionist o poate onora fara sa isi incalce propriile standarde profesionale fata de clientii sai.

Riscurile logistice reale ale cununiei religioase in aer liber

Dincolo de intreaga discutie canonica, exista un aspect complet practic pe care il vad de fiecare data cu ochii mei de fotograf si pe care cred ca putini miri il iau in calcul cand aleg varianta „totul intr-o singura locatie, in aer liber”. Nu tine de biserica sau de reguli, tine strict de fizica evenimentului tau.

Vantul si furtuna instantanee

O cununie pe plaja, langa piscina sau pe o terasa deschisa este expusa integral vantului, chiar si atunci cand ziua pare perfect calma. Dar in cazul unei pale de vant sau mai rau al unei furtuni iscata din senin, coafurile miresei si a nasei, aranjate cu ore inainte si cu multa sudoare, pot fi complet ravasite in cateva secunde.

Toate elementele superbe de decor care nu sunt ieftine, aranjamentele florale, obiectele de cult de pe masa improvizata a preotului, structurile de plastic sau metal usor din care sunt facute alveolele, nu sunt ancorate cu piroane. Toate acestea zboara incontrolabil la o furtuna puternica (mai ales pe plaja).

Lumanarile de cununie, element central al slujbei, se sting frecvent in aer liber, iar reaprinderea lor repetata, in mijlocul unei slujbe solemne este mai mult decat deranjanta.

Toate acestea sunt imposibil de remediat in editarea foto si video. Va asigur ca nu sunt deloc cadrele pe care vi le doriti in fotografiile si filmarile din cea mai importanta zi a vietii voastre de pana acum si mai ales in fotografiile spontane si cele de grup.

O nunta organizata pe plaja, langa piscina sau pe o terasa deschisa ramane vulnerabila la vant, indiferent cat de linistita pare vremea la inceput. O rafala neasteptata sau o furtuna care apare brusc poate strica tot decorul costisitor.

Zgomotul ambiental

Aceasta este, din experienta mea, una dintre cele mai subestimate probleme. O terasa de restaurant nu este un spatiu izolat fonic. Trafic, muzica de la evenimente vecine, personal care pregateste sala pentru petrecere, conversatii ale invitatilor care nu sunt inca asezati.

Toate aceste sunete ajung pe pista audio a filmarii. Colaboratorii mei videografi imi confirma constant aceeasi problema: microfoanele de pe camere si cel plasat langa preot capteaza tot ce se intampla in jur, nu doar rugaciunile. Rezultatul este un material video in care vocea preotului se pierde partial in zgomot de fundal, ceva ce in interiorul unei biserici, cu acustica ei naturala si linistea specifica, pur si simplu nu se intampla.

Niciun cuplu de viitori miri cu care am discutat si care rezervasera deja restaurantul si tot aranjamentul in aer liber, nu s-a gandit la acest aspect. Din pacate, imi amintesc de un eveniment in care mirii au patit-o rau de tot. Alaturi de noi, la piscina vecina cu salonul unde eram, mixa un DJ cu volumul la maxim. Si live atunci si pe materialele finale s-a auzit numai muzica house care a acoperit absolut tot.

Canicula si ploaia

Nuntile se organizeaza predominant vara, cand piscinele, terasele si plajele sunt cele mai cautate ca decor. Insa o slujba de cununie dureaza intre 30 si 45 de minute, timp in care mirii, nasii si preotul stau expusi direct la soare, adesea la orele cele mai calde ale zilei.

Rochia de mireasa, machiajul, costumul mirelui, toate sufera vizibil dupa minute de expunere directa la caldura, iar acest lucru se vede in fotografii: transpiratie, machiaj topit, oboseala vizibila pe fetele participantilor. Ca sa nu mai vorbesc de lipotimie termica.

Ploaia e riscul cel mai evident si merita spus clar: o cununie in aer liber nu are plan de rezerva structural in caz de ploaie, decat daca restaurantul are un spatiu interior alternativ pregatit din timp, lucru care nu se intampla intotdeauna, mai ales daca arcada de exterior a fost gandita ca element central de decor.

Am fotografiat evenimente unde ploaia a inceput brusc in mijlocul slujbei, toti am alergat sa ne protejam echipamentele, inclusiv preotul protejand evanghelia, iar solutia gasita pe moment a fost departe de eleganta initial planificata.

Toate aceste riscuri exista independent de discutia canonica. Chiar daca preotul ar avea toate aprobarile in regula, vantul tot iti va da peste cap slujba, iar zgomotul de fond tot va afecta calitatea audio a filmarii. Sunt factori pe care ii poti controla partial alegand ora potrivita, un spatiu cu protectie impotriva vantului, un plan alternativ pentru ploaie. Dar niciodata complet, atunci cand alegi exteriorul in locul unei biserici.

Ce trebuie sa stii inainte sa alegi varianta in aer liber

Daca sunteti in stadiul de organizare a nuntii si luati in calcul aceasta varianta, iata cateva intrebari concrete pe care merita sa le puneti, atat preotului, cat si restaurantului, inainte sa luati o decizie:

• Are preotul dispensa chiriarhala pentru oficierea in acel loc? Este intrebarea directa care lamureste daca situatia este in regula din punct de vedere canonic sau nu. Un preot care are aceasta aprobare nu ar trebui sa aiba nicio problema sa o confirme.
• Care este motivul concret de forta majora invocat? Conform Hotararii Sinodale 311/2013, dispensa se acorda pentru situatii reale: biserica in reparatii, imobilitate a mirilor, nu pentru simpla preferinta estetica sau de confort logistic.
• Ce se intampla in caz de ploaie sau vant puternic? Intrebati explicit restaurantul daca exista un spatiu interior de rezerva, pregatit si el decorativ, nu doar o sala tehnica improvizata in ultimul moment.
• Cum arata pozitionarea pentru fotografie si filmare? Discutati din timp cu fotograful, videograful si personalul locatiei, unde va fi amplasat pavilionul (soare vs umbra), unde va fi sursa de zgomot cea mai probabila si daca exista solutii de reducere a acesteia.
• Sunteti dispusi sa accepti varianta clasica, in biserica, urmata de petrecere in aceeasi locatie de exterior? Aceasta ramane alternativa cea mai simpla care elimina complet atat problema canonica, cat si o parte semnificativa din riscurile de logistica a nuntii descrise mai sus, pastrand in acelasi timp decorul de vis pentru petrecere.

Nu exista un raspuns universal valabil pentru toate cuplurile. Decizia va apartine in totalitate, la fel ca si asumarea ei. Ce pot oferi eu, ca fotograf de nunta cu experienta directa in astfel de situatii, este informatia completa, atat cea canonica, verificata din surse oficiale, cat si cea strict practica, vazuta cu ochii mei la multe evenimente, pentru ca alegerea sa fie in cunostinta de cauza, nu doar dupa poza de pe Facebook sau Instagram a unui restaurant.

Cununia religioasa pe plaja, la terasa, langa piscina sau in gradina unui restaurant este, oficial, o practica interzisa de Hotararea Sfantului Sinod nr. 311 din 28 februarie 2013, cu exceptia cazurilor de forta majora aprobate explicit printr-o dispensa chiriarhala.

Preotul care oficiaza fara aceasta aprobare se expune unor sanctiuni canonice reale, care pot ajunge, in cazuri grave, pana la caterisire. In acelasi timp, dreptul canonic ortodox face o distinctie clara intre implinirea harica a Tainei si respectarea disciplinei bisericesti, o distinctie pe care am incercat sa o prezint cat mai fidel posibil, fara sa depasesc rolul meu de nespecialist in teologie.

Nu judec mirii care aleg aceasta varianta, motivele lor sunt legitime si perfect intelese de mine, ca om care lucreaza in industria nuntilor de ani buni. Nu judec nici preotul, nici restaurantul, fiecare raspunde pentru propria decizie, in fata propriei constiinte si, dupa caz, a ierarhiei din care face parte.

Ce pot sa fac, ca fotograf de nunta in Bucuresti care a documentat direct astfel de evenimente, este sa va spun voua in calitate de viitori miri, ce am vazut: preoti care cer discret sa nu apara in fotografii, riscuri logistice reale legate de vant, zgomot, canicula si ploaie, si un cadru legal-canonic pe care merita sa il cunosti inainte sa semnezi contractul cu locatia.

Uite ce spune regula oficiala si uite ce am vazut eu in practica. Decizia finala va apartine in totalitate, eu va ofer doar informatia completa ca sa decideti cu adevarat in cunostinta de cauza.

Bibliografie:

• Hotararea Sfantului Sinod nr. 311 din 28 februarie 2013;
• Preot Profesor Dr. Liviu Stan, Biserica si dreptul. Studii de drept canonic ortodox (colectie mai multe volume);
• Arhidiacon Profesor Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislatie si administratie bisericeasca (Vol.I-II);
• Preot Profesor Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa (Vol. I-III).